Pe data de 21 Ianuarie 1941, Marcu Katz, un batran evreu religios, se afla in Sinagoga Coral atunci cand legionarii, revoltati de controlul pe care Maresalul Ion Antonescu il exercita asupra lor, au inceput rebeliunea lor. Legionarii care s-au deplasat la Sinagoga Coral au inceput, pe loc, sa il loveasca si sa il batjocoreasca pe Marcu Katz: barba sa a fost smulsa, fir cu fir iar degetele i-au fost strivite de lovituri aplicate cu patul pustilor.

Un trecator care il cunostea pe Marcu Katz s-a grabit spre casa acestui ca sa ii anunte familia. Acolo l-a gasit pe Isidor Katz, baiatul cel mai tanar al familei. Informat asupra chinului la care este supus tatal sau, Isidor Katz, in fuga, pe jos, s-a grabit spre Sinagoga Coral unde si-a gasit tatal zacand intr-o balta de sange dar inca in viata.

“Eliberati-l pe batran si luati-ma pe mine” le-a spus Isidor legionarilor care se distrau copios, distrugand lacasul sfant si batjocorind  enoriasii evrei gasiti la fata locului.

Si asa au facut: l-au lasat pe batranul Marcu Katz si in locul sau l-au luat pe Isidor. In fata tatalui sau, Isidor a fost batut pana cand si-a pierdut constiinta. In fata tatalui sau, umarul stang i-a fost dislocat iar degetele maiinilor strivite cu patul armelor. Dupa ore de chin, Isidor, impreuna cu alti evrei, a fost aruncat intr-un camion si transportat la padurea Jilava unde a fost impuscat in cap asa cum atesta documentul de mai jos.

Marcu Katz a supravietuit fiului sau: el a refuzat sa fie martor in procesele intentate de comunisti legionarilor si Maresalului Antonescu: “Aceste procese si razbunarea nu imi va aduce fiul inapoi” a spus celor care, in repetate randuri i-au solicitat sa apara in fata instantelor.

In amintirea lui Isidor Katz, in amintirea tatalui sau,  Marcu Katz, in amintirea tuturor evreilor romani care au fost batuti, torturati, batjocoriti si omorati de conducatorii tarii in care s-au nascut si pe care au iubit-o dar care  nu i-a tratat ca pe niste cetateni cu drepturi depline si cu respectul cuvenit.